†) Sf. Martiri Brâncoveni: Constantin Voievod cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, şi sfetnicul Ianache

Constantin Brâncoveanu (1654-1714) a fost domnitorul Țării Românești timp de 26 de ani, între 1688 și 1714. El este recunoscut ca ctitor al stilului brâncovenesc și al unor importante lăcașuri de cult, precum Mănăstirea Hurezi și Palatul Mogoșoaia. În 1714, a fost trădat de boieri și dus cu întreaga familie la Istanbul. Pe 15 august 1714, chiar în ziua în care împlinea 60 de ani, a fost scos din temniță împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu, Matei) și sfetnicul Ianache Văcărescu. Sultanul le-a oferit viața în schimbul convertirii la islam, însă ei au refuzat, alegând martiriul pentru credința ortodoxă.

Numele 'Constantin' provine din latină, 'Constantinus', însemnând 'cel statornic', 'ferm' sau 'credincios', fiind popularizat și prin forma grecească 'Konstantinos'. 'Brâncoveanu' provine de la satul natal Brâncoveni, județul Olt. Această etimologie subliniază statornicia voievodului în credință.

Sfinții Martiri Brâncoveni sunt adesea reprezentați în icoane și picturi murale, înfățișându-l pe Constantin Brâncoveanu în veșminte voievodale, alături de cei patru fii ai săi și de sfetnicul Ianache Văcărescu. Aceste reprezentări subliniază martiriul lor comun pentru credință.

Troparul subliniază că voievodul a biruit slava lumească prin martiriu, aducându-i pe fiii săi Creatorului, asemenea lui Avraam. Aceasta arată că a ales coroana de sfânt în locul celei de domn, demonstrând o statornicie a credinței mai presus de orice putere pământească.