Sf. Mare Mc. și Tămăduitor Pantelimon

Sfântul Pantelimon (275-303) s-a născut în Nicomidia, având un tată păgân, senator, și o mamă creștină. Numele său inițial, Pantoleon ('puternic ca un leu'), i-a fost dat la naștere. A studiat medicina și a devenit medicul curții imperiale. Convertit la creștinism de către preotul Ermolae, și-a schimbat numele în Pantelimon ('cel cu totul milostiv'). A distribuit averea sa săracilor, a eliberat sclavi și a vindecat bolnavi gratuit. A fost martirizat prin decapitare, iar conform tradiției, din rănile sale a curs lapte.

Numele Pantelimon provine din grecescul 'Panteleemon' ( Παντελεήμων ), însemnând 'cel cu totul milostiv' ('pan' - tot, 'eleos' - milă). Aceasta se aseamănă cu expresia 'Kyrie Eleison' ( Κύριε Ἐλέησον ), 'Doamne miluiește'.

Pe 27 iulie este celebrat Sfântul Pantelimon, cunoscut și ca Pintilie Călătorul, considerat un punct de cotitură între vară și toamnă. Se crede că în această zi nu trebuie să se doarmă ziua pentru a nu fi leneș tot anul. Se consumă porumb fiert, iar pentru copiii decedați se face pomana de mere și pere. Meseriașii precum cojocarii au, de asemenea, legături cu această zi.

Este reprezentat ca un tânăr frumos, adesea în veșminte de medic sau de nobil roman. În iconografia sa se regăsesc frecvent o lumânare, simbol al vindecării oferite gratuit, și palma deschisă, arătând dragostea și mila sa desăvârșită față de semeni.

Ca medic fără de arginți, ne arăți că adevărata vindecare depășește sfera fizicului, fiind o manifestare a milosteniei față de omul în întregul său, atât trup, cât și suflet.