Sf. Mare Mc. Procopie și mama sa, Sf. Mc. Teodosia
Sinteză
Procopie, inițial numit Neania, a fost un ofițer roman născut în Ierusalim la sfârșitul secolului al III-lea. A fost martirizat în Cezareea Palestinei, la 7 iulie 303, în timpul persecuțiilor împăratului Dioclețian. Mama sa, Teodosia, inițial păgână, s-a convertit la creștinism după ce a fost martoră la curajul și minunile fiului ei, mărturisind apoi credința și fiind martirizată la scurt timp după el.
Etimologie
Numele Procopie provine din grecescul "Prokopios", însemnând "cel care merge înainte", "progres" sau "înaintare". Numele său inițial a fost Neania, dar a fost redenumit Procopie de către Hristos Însuși, semnificând "cel ce sporește" în credință.
Tradiții
În tradiția populară românească, Sfântul Procopie este cunoscut sub numele de "Precup", "Pricop" sau "Ziua Lupului" și este cinstit ca protector al recoltelor, apărând semănăturile de grindină, arșiță și furtuni. Se crede că nerespectarea sărbătorii sale poate aduce secetă sau poate duce la răpirea copiilor de către lupi. Femeile evită să lucreze în această zi.
Știați că?
Mama Sfântului Procopie, Teodosia, era păgână. Ea a asistat la judecata și chinurile fiului ei și, impresionată de statornicia și minunile sale, s-a convertit pe loc la creștinism, mărturisind public credința în Hristos și primind martiriul.
Iconografie
Sfântul Procopie este adesea înfățișat ca un tânăr ofițer roman, purtând sabia, simbol al rangului său militar și al martiriului, și palma de martir. Mama sa, Teodosia, este reprezentată alături de el, simbolizând convertirea și martiriul ei.
Tropar parafrazat
Fiul care și-a convertit mama prin moartea lui ne arată că uneori cel mai puternic argument pentru credință este curajul cu care cineva moare pentru ea.