Sf. Mare Mc. Procopie și mama sa, Sf. Mc. Teodosia

Procopie, inițial numit Neania, a fost un ofițer roman născut în Ierusalim la sfârșitul secolului al III-lea. A fost martirizat în Cezareea Palestinei, la 7 iulie 303, în timpul persecuțiilor împăratului Dioclețian. Mama sa, Teodosia, inițial păgână, s-a convertit la creștinism după ce a fost martoră la curajul și minunile fiului ei, mărturisind apoi credința și fiind martirizată la scurt timp după el.

Numele Procopie provine din grecescul "Prokopios", însemnând "cel care merge înainte", "progres" sau "înaintare". Numele său inițial a fost Neania, dar a fost redenumit Procopie de către Hristos Însuși, semnificând "cel ce sporește" în credință.

În tradiția populară românească, Sfântul Procopie este cunoscut sub numele de "Precup", "Pricop" sau "Ziua Lupului" și este cinstit ca protector al recoltelor, apărând semănăturile de grindină, arșiță și furtuni. Se crede că nerespectarea sărbătorii sale poate aduce secetă sau poate duce la răpirea copiilor de către lupi. Femeile evită să lucreze în această zi.

Sfântul Procopie este adesea înfățișat ca un tânăr ofițer roman, purtând sabia, simbol al rangului său militar și al martiriului, și palma de martir. Mama sa, Teodosia, este reprezentată alături de el, simbolizând convertirea și martiriul ei.

Fiul care și-a convertit mama prin moartea lui ne arată că uneori cel mai puternic argument pentru credință este curajul cu care cineva moare pentru ea.