Sf. Mare Mc. Mina

Sfântul Mare Mucenic Mina (285-309) a fost un soldat roman de origine egipteană, născut în Memphis/Nakiyos, Egipt. A părăsit armata în timpul persecuției lui Dioclețian (circa 303 d.Hr.) pentru a trăi ca pustnic în deșert. Ulterior, a revenit public în cetatea Cotyaeum (Frigia, Asia Mică), unde și-a mărturisit credința creștină, fiind martirizat prin decapitare. Moaștele sale, inițial îngropate la Abu Mena lângă Alexandria, au devenit un renumit loc de pelerinaj, unde s-au săvârșit numeroase vindecări. Este unul dintre cei mai venerați sfinți, în special în Egipt.

Numele Mina (Menas în greacă) are rădăcini în limba coptă, unde înseamnă 'ferm', 'hotărât' sau 'necruțător'. Unele interpretări îl asociază cu 'cel al lunii' sau cu 'Amin', cuvânt auzit de mama sa înainte de naștere. Faimoasele fiole cu ulei sfințit, 'amule Menas', purtând chipul său, erau distribuite de pelerini începând cu secolul al IV-lea, nu din secolul I.

Sfântul Mina este considerat ocrotitorul celor păgubiți, al celor nedreptățiți în procese și al celor care au pierdut bunuri. În tradiția populară românească, pe 11 noiembrie, cunoscută și ca 'Sărbătoarea Tâlharilor', se aprind lumânări la capătul opus pentru a recupera lucruri furate sau pentru a întoarce dragostea pierdută.

Sfântul Mina este adesea reprezentat ca un soldat în uniformă, purtând o cruce și palma de martir. În iconografia coptă, este frecvent înfățișat cu două cămile albe la picioare, simbolizând episodul în care cămilele care îi transportau trupul s-au oprit în deșert, indicând locul unde dorea să fie înmormântat, viitorul sit Abu Mena.

Soldatul care a ales moartea publică în locul pustniciei private ne arată că uneori momentul chema vocea publică.