Sf. Mare Mc. Eufimia

Sfânta Mare Muceniță Eufimia din Calcedon a trăit în timpul împăratului Dioclețian, fiind martirizată în jurul anului 303-304 (unele surse menționează 307) pentru credința sa. Este faimoasă nu doar pentru martiriul său, ci și pentru rolul miraculos avut la Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon (451), la 144 de ani după moartea ei. În timpul sinodului, când părinții nu ajungeau la un consens, cele două tabere teologice și-au așezat documentele dogmatice în racla cu moaștele sfintei. După trei zile de rugăciune și post, racla a fost deschisă, iar documentul ortodox a fost găsit în mâinile ei, în timp ce cel eretic zăcea la picioarele ei, confirmând astfel dreapta credință.

Eufimia din greacă 'Euphemia' = cea bine grăită, de bun augur ('eu' = bun + 'pheme' = vorbă). O femeie a cărei voce — din raclă — a hotărât soarta unui sinod ecumenic.

Sfânta Eufimia este considerată ocrotitoarea femeilor și o grabnică ajutătoare în toate nevoile. De asemenea, este numită „păzitoarea Ortodoxiei” datorită minunii de la Calcedon. Se menționează că, în ziua martiriului ei (16 septembrie), din moaștele sale izvora anual sânge.

Sfânta Eufimia este adesea înfățișată ca o tânără martiră, uneori înconjurată de fiare (fiind martirizată în arenă), purtând palma de martir. Un element iconografic distinctiv, legat de minunea de la Calcedon, este reprezentarea ei ținând în mână un sul sau o carte cu mărturisirea de credință ortodoxă.

Sfânta care a hotărât o controversă teologică din raclă ne arată că sfinții nu mor — continuă să lucreze pentru Biserică mai eficient decât cei vii.