Sf. Mare Mc. Ecaterina

Sfânta Mare Muceniță Ecaterina din Alexandria a trăit în secolul al IV-lea, fiind fiica guvernatorului Alexandriei. Era o tânără de o frumusețe și inteligență rară, cu o vastă cultură filosofică și retorică. A refuzat căsătoria cu împăratul Maximinus Daia (sau Maxențiu/Maximian) și a susținut o dezbatere teologică cu 50 de filosofi păgâni, pe care i-a convins să se convertească la creștinism. A fost supusă la torturi, inclusiv la supliciul roții, care s-a sfărâmat în mod miraculos. În cele din urmă, a fost decapitată. Moaștele sale se păstrează la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, fondată de împăratul Iustinian.

Numele Ecaterina provine din grecescul 'Aikaterina'. Cea mai răspândită interpretare a semnificației este 'cea pură' sau 'cea curată', deși există și alte teorii etimologice. În Occident, este cunoscut sub forma 'Catherine'.

Pe 25 noiembrie, creștinii ortodocși o prăznuiesc pe Sfânta Ecaterina, zi în care se celebrează onomastica. Tradiția populară românească spune că în această zi nu se fac curățenie și nu se lucrează în casă. Se aprind lumânări pentru protecție, sănătate și liniște în familie.

Sfânta Ecaterina este reprezentată în iconografie ca o fecioară nobilă, adesea alături de o roată (simbol al torturii miraculos rupte) și o sabie (simbol al martiriului prin decapitare), elemente ce subliniază atât curajul ei intelectual, cât și cel fizic.

Filosofa care a câștigat dezbaterea cu 50 de filosofi și apoi a ales moartea în locul coroanei ne arată că curajul intelectual și curajul martiriului pot fi ale aceluiași om.