Sf. Mare Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de mir

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, a trăit în Tesalonic între secolul al III-lea și anul 306. Fiu al prefectului cetății, a fost educat în tainele credinței creștine în ascuns. După moartea tatălui său, împăratul Maximian l-a numit guvernator, dar Dimitrie a propovăduit deschis creștinismul. A fost întemnițat, iar înainte de execuție, l-a binecuvântat pe tânărul creștin Nestor, care l-a învins și ucis în arenă pe gladiatorul imperial Lie. Nestor a fost apoi martirizat prin decapitare. Sfântul Dimitrie a murit străpuns cu sulițe în subsolul stadionului sau al unei băi publice. Din mormântul său a izvorât mir tămăduitor.

Numele Dimitrie provine din grecescul 'Demetrios', însemnând 'consacrat lui Demeter', zeița pământului și a fertilității. Această etimologie este adesea legată simbolic de izvorârea mirului din mormântul sfântului, ca o roadă duhovnicească a pământului.

Sâmedru (26 octombrie) este o sărbătoare populară românească, marcată prin aprinderea 'Focului lui Sâmedru' în noaptea de 25 spre 26 octombrie. Aceasta marchează sfârșitul anului pastoral, când oile coboară de la munte și se încheie socotelile cu ciobanii. Tinerii sar peste foc pentru sănătate și căsătorie. Există superstiția că ciobanii nu trebuie să se pieptene în această zi, iar vremea de Sâmedru prevestește iarna.

Sfântul Dimitrie este reprezentat ca un tânăr nobil, adesea în veșminte militare, purtând o suliță (simbol al martirajului său) și un scut. Uneori este înfățișat călare, străpungând un inamic, sau cu un izvor de mir la picioare, simbolizând darul său.

Troparul îl laudă pe Sfântul Dimitrie ca pe un mare apărător al lumii, care a biruit păgânii. El a surpat mândria lui Lie și l-a întărit pe Nestor în luptă, arătând că alegerea credinței în locul funcției lumești aduce biruință și milă de la Hristos Dumnezeu.