Sf. Mare Mc. Chiriachi

Sfânta Mare Muceniță Chiriachi a trăit în secolul al III-lea, în timpul împăratului Dioclețian (284-305). Născută dintr-o familie creștină în Asia Mică, a fost numită Chiriachi, care înseamnă \"duminică\", deoarece s-a născut într-o zi de duminică. A fost dedicată lui Dumnezeu de către părinți și a ales să rămână fecioară, refuzând propunerile de căsătorie. A fost arestată și trimisă la Maximian Galeriu în Nicomidia. A supraviețuit miraculos unor torturi cumplite, inclusiv bătăi, foc și fiare sălbatice. În cele din urmă, înainte de a fi decapitată, a cerut timp să se roage și și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, fiind primită de îngeri.

OK. Chiriachi provine din greacă, de la \"Kyriake\", însemnând \"cea a Domnului\" sau \"cea duminicală\" (\"Kyrios\" = Domn). Numele subliniază legătura ei cu ziua de duminică, ziua nașterii sale și Ziua Domnului.

Moaștele Sfintei Chiriachi se păstrează la Catedrala Episcopală din Huși, unde este cinstită în mod deosebit, inclusiv prin procesiuni anuale la 7 iulie.

Femeie tânără, purtând palma de martir și o cruce, simboluri ale jertfei sale pentru Hristos. Unele icoane o pot înfățișa alături de lei, amintind de una dintre minunile sale.

Troparul Sfintei Mari Mucenițe Chiriachi, glasul al 4-lea, o prezintă ca pe o \"Mielușea\" a lui Hristos, care strigă cu glas mare iubirea sa pentru Mirele Ceresc. Ea mărturisește că se chinuiește, se răstignește și se îngroapă împreună cu Hristos prin Botez, pătimind pentru El ca să împărățească și murind pentru El ca să vieze, cerând să fie primită ca o jertfă fără de prihană.