Întâmpinarea Domnului

Întâmpinarea Domnului este unul dintre cele douăsprezece Praznice Împărătești, sărbătorit la 40 de zile după Nașterea Domnului. Pruncul Iisus este adus la Templul din Ierusalim de Fecioara Maria și Dreptul Iosif, conform Legii Vechi. Acolo, bătrânul Simeon Îl ia în brațe și rostește rugăciunea „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne”, recunoscând în Prunc pe Mesia cel promis. Sărbătoarea simbolizează întâlnirea Legii Vechi cu Legea Nouă, adusă de Hristos.

Termenul 'Întâmpinare' înseamnă întâlnire sau primire. În greacă, sărbătoarea este cunoscută sub numele de 'Hypapante', iar în slavonă ca 'Stretenie', denumire populară românească folosită și astăzi.

În tradiția populară, Stretenia este considerată o zi de hotar între iarnă și primăvară. Se sfințesc lumânări în biserici, de unde și denumirea de 'Sărbătoarea Lumânărilor'. Există și 'Ziua Ursului': dacă ursul iese din bârlog și își vede umbra (vreme însorită), se sperie și se retrage, prevestind încă șase săptămâni de iarnă. Dacă e înnorat și nu-și vede umbra, iarna e pe sfârșite.

Icoana sărbătorii prezintă pe Maica Domnului ținând Pruncul, pe Dreptul Simeon cu brațele întinse primind Pruncul, pe Iosif aducând doi porumbei ca jertfă și pe prorocița Ana, adesea cu un pergament în mână, în fundal.

Parafraza troparului subliniază că o viață întreagă de așteptare, precum cea a Dreptului Simeon, își găsește împlinirea și sensul suprem într-o singură clipă de întâlnire cu Dumnezeu, aducând mântuire și pace.