Întâia și a doua aflare a capului Sf. Proroc Ioan Botezătorul

Capul Sfântului Ioan Botezătorul, tăiat la cererea Irodiadei, a fost găsit de două ori, ambele aflări fiind prăznuite pe 24 februarie. Prima aflare a avut loc în secolul al IV-lea, în timpul împăratului Constantin cel Mare, când doi călugări au descoperit capul îngropat pe Muntele Măslinilor. A doua aflare s-a petrecut în anul 452, când capul a fost găsit din nou și așezat într-o biserică din Emesa. Dragobete este, în tradiția populară română, ziua iubirii.

'Aflare' înseamnă descoperire providențială. Tradiția povestește cum, după prima aflare de către călugări, capul a fost încredințat unui olar, iar Sfântul Ioan i-a apărut acestuia, îndemnându-l să fugă cu relicva de călugării leneși, asigurându-i astfel protecția.

Dragobete (24 februarie) este sărbătoarea românească a iubirii și a începutului de primăvară. Tinerii se adunau în natură, culegeau primele flori și își declarau afecțiunea, crezând că astfel vor avea noroc în dragoste tot anul.

Iconografia îl prezintă adesea pe Sfântul Ioan Botezătorul cu capul pe o tipsie. În contextul aflării, icoanele pot ilustra călugări descoperind sau transportând capul. Ideea că sfântul a 'vorbit' și după moarte se referă la puterea mesajului său, care rămâne viu chiar și după martiriu.

Troparul sărbătorii subliniază că, deși capul Sfântului Ioan a fost ascuns, el a ieșit din pământ, izvorând tămăduiri și raze de nestricăciune. Parafraza 'adevărul nu moare odată cu cel care îl rostește' surprinde esența jertfei sale pentru adevăr, care continuă să inspire.