Sf. Împărăteasă Pulheria

Pulheria (399-453) a fost sora mai mare a împăratului Teodosie al II-lea. A devenit regentă a Imperiului Roman de Răsărit în 414, la vârsta de 15 sau 16 ani, și a primit titlul de Augusta. A depus votul de feciorie, pe care l-a păstrat chiar și după căsătoria cu împăratul Marcian, și le-a îndemnat și pe surorile sale să facă același lucru. A patronat construcția de biserici și mănăstiri, inclusiv o biserică dedicată Maicii Domnului în Vlaherne. A avut un rol esențial la Sinodul de la Calcedon (451), contribuind la condamnarea ereziilor și la întărirea Ortodoxiei.

Numele Pulheria provine din latinescul "Pulcheria", derivat din adjectivul "pulcher", care înseamnă "frumos" sau "nobil".

În România, Sfânta Pulheria este ocrotitoarea bisericii din Parohia Pârcovaci, Protopopiatul Hârlău, fiind singurul lăcaș de cult din țară cu acest hram. Există o tradiție care leagă sărbătoarea Izvorului Tămăduirii de o viziune a Sfintei Pulheria.

Este reprezentată ca o împărăteasă, adesea purtând veșminte imperiale. Iconografia sa subliniază rolul de conducătoare-fecioară și apărătoare a Ortodoxiei, fiind uneori înfățișată cu o icoană a Maicii Domnului, simbolizând devotamentul său față de Născătoarea de Dumnezeu.

Troparul o laudă pe Sfânta Pulheria ca pe o fecioară înțeleaptă și curată, care a condus imperiul cu înțelepciune dumnezeiască și a apărat cu râvnă dreapta credință. Prin viața sa, ea a arătat că dedicarea totală lui Dumnezeu poate aduce pace și stabilitate, fiind o apărătoare a Ortodoxiei și o ctitoră de sfinte lăcașuri.