†) Sf. Ier. Teotim, ep. Tomisului
Sinteză
Episcop al Tomisului (Constanța) în secolele IV-V, aproximativ între anii 385-390 și 404-407 (sau 412). A fost un filosof și teolog remarcabil, menționat elogios de Fericitul Ieronim în lucrarea sa „De viris illustribus”. Sfântul Teotim a desfășurat o intensă activitate misionară, reușind să atragă și să convertească huni prin blândețea, darurile și sfințenia vieții sale, fiind chiar numit de aceștia „zeul romanilor”. Este considerat al doilea sfânt al pământului românesc atestat documentar.
Etimologie
Teotim: din greacă 'Theotimos' = cel cinstit de Dumnezeu ('theos' = Dumnezeu + 'time' = cinste). Un om cinstit de Dumnezeu în fața celor mai înfricoșători barbari ai epocii.
Știați că?
Teotim este menționat de Fericitul Ieronim (sec. IV-V) ca filosof creștin și un apărător al dreptei credințe împotriva arianismului. A convertit huni prin sfințenia vieții sale și prin minuni, cum ar fi vindecarea unui barbar al cărui braț a rămas înțepenit când a încercat să-l captureze. Fericitul Ieronim menționează că „hunii învață Psaltirea, iar frigurile Sciției se încălzesc la căldura credinței”.
Iconografie
Episcop cu Evanghelia, adesea reprezentat în contextul misiunii sale printre barbari, care îl respectau profund.
Tropar parafrazat
Al doilea sfânt al pământului care va deveni România, Sfântul Teotim, prin păstorirea sa, a demonstrat că Dobrogea era un centru creștin vibrant și influent, cu o viață monastică și intelectuală puternică, cu mult înainte de Evul Mediu.