Sf. Ier. Porfirie, ep. Gazei

Sfântul Ierarh Porfirie a fost episcop al Gazei între anii 395 și 420 d.Hr.. A jucat un rol crucial în creștinarea acestei cetăți predominant păgâne, beneficiind de sprijinul Împărătesei Eudoxia, care a contribuit financiar la construirea unei biserici și a emis edicte împotriva păgânismului. Sub păstorirea sa, templele păgâne din Gaza au fost distruse, inclusiv marele templu al lui Marnas. Viața sa a fost consemnată de ucenicul său, Marcu Diaconul, într-o biografie cunoscută sub numele de „Vita Porphyrii”, o relatare detaliată a sfârșitului păgânismului în Gaza la începutul secolului al V-lea.

Numele Porfirie provine din grecescul 'Porphyrios', însemnând 'cel de culoarea purpurei' ('porphyra' = purpură). Această culoare era asociată cu demnitatea imperială, o referință potrivită pentru un episcop care a apelat la curtea imperială pentru a-și îndeplini misiunea.

Sfântul Porfirie este adesea reprezentat ca un episcop în veșminte arhierești. O reprezentare simbolică relevantă ar include un templu în ruine la picioarele sale, făcând aluzie la distrugerea templelor păgâne din Gaza și la construirea unei biserici creștine pe locul lor.

Cel care a clădit o Biserică pe ruinele templelor ne amintește că transformarea — a locurilor și a sufletelor — este mereu posibilă.