Sf. Ier. Osiu, ep. Cordobei

Sfântul Ierarh Osiu (Hosius) de Cordoba (c. 256-359) a fost un episcop influent al secolului al IV-lea, considerat unul dintre cei mai apropiați sfetnici creștini ai împăratului Constantin cel Mare. A trăit peste 100 de ani și a prezidat, cel mai probabil, Primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325), la invitația împăratului. A fost un apărător fervent al Ortodoxiei împotriva arianismului pe parcursul întregii sale vieți. Spre sfârșitul vieții, în anul 357, la vârsta de aproximativ 100 de ani, a semnat sub tortură o formulă ariană, dar a retractat-o înainte de moartea sa, survenită în 359.

Numele Osiu, sau Hosius, provine din latină/spaniolă. Deși nu există o etimologie clară care să-l lege direct de 'cel sfânt' sau 'osul', titlul său de 'Mărturisitorul' sugerează sfințenia.

Sfântul Ierarh Osiu este adesea reprezentat ca un episcop bătrân, cu o barbă lungă și albă, purtând toiagul episcopal. Este plauzibil să fie înfățișat având în mână Crezul de la Niceea, având în vedere rolul său esențial în formularea acestuia.

Episcopul centenar care a cedat o singură dată sub tortură și a revenit la dreapta credință ne arată că sfințenia nu înseamnă absența căderii, ci capacitatea de a te ridica și de a te întoarce după cădere.