†) Sf. Ier. Nifon, patriarhul Constantinopolului
Sinteză
Sfântul Ierarh Nifon al II-lea (născut Nicolae în jurul anilor 1435-1440, decedat la 11 august 1508) a fost patriarh ecumenic al Constantinopolului de trei ori și exilat de două ori. A venit în Țara Românească la invitația domnitorului Radu cel Mare, unde a reorganizat Biserica Munteniei între 1502 și 1505. A înființat episcopii, a hirotonit ierarhi și a impus disciplina canonică. Este cinstit ca sfânt în Biserica Ortodoxă, fiind canonizat în 1517 în Țara Românească, prima canonizare atestată pe teritoriul românesc.
Etimologie
Numele Nifon provine din grecescul 'Niphon' (Νήφων), care înseamnă 'cel treaz' sau 'cel care veghează'.
Tradiții
Moaștele sale au fost aduse în Țara Românească de Neagoe Basarab și așezate pe mormântul lui Radu cel Mare, ca semn de iertare și împăcare. Canonizarea sa, în 1517, a fost prima realizată pe teritoriul românesc.
Știați că?
Nifon al II-lea a avut o biografie patriarhală extrem de turbulentă în secolul al XV-lea: a fost ales patriarh de trei ori, exilat de două ori, a slujit în Constantinopol și în Țara Românească, murind în exil la Muntele Athos. A fost un patriarh fără scaun stabil, dar cu o vocație puternică.
Iconografie
Este reprezentat ca patriarh în veșminte arhierești, cu toiag și Evanghelie. Fundalul icoanelor sale poate include peisaje muntenești și athonite, reflectând locurile sale de slujire și nevoință.
Tropar parafrazat
Patriarhul care a reorganizat Biserica Munteniei din exil ne arată că misiunea canonică nu depinde de siguranța scaunului — ci de ardoarea vocației.