Sf. Ier. Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni (Dezlegare la peşte)

Sfântul Ierarh Nicolae, născut în Patara, Licia (astăzi Demre, Turcia), la sfârșitul secolului al III-lea (aproximativ 270-280) și trecut la cele veșnice pe 6 decembrie 343, a fost arhiepiscop al Mirelor Lichiei. Este unul dintre cei mai venerați sfinți ai creștinătății. A participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea (325), unde, conform tradiției, l-a pălmuit pe ereticul Arie. Este cunoscut pentru minunile sale, inclusiv salvarea a trei fete sărace de la prostituție prin oferirea secretă de zestre și salvarea a trei ostași de la o execuție nedreaptă. Moaștele sale au fost mutate la Bari, Italia, în anul 1087. Mâna sa dreaptă se află la Biserica Sfântul Gheorghe Nou din București.

Numele Nicolae provine din grecescul 'Nikolaos', însemnând 'biruitor al popoarelor' sau 'victoria poporului', format din 'nike' (victorie) și 'laos' (popor). 'Santa Claus' derivă din olandezul 'Sinterklaas', o prescurtare a numelui 'Sint Nikolaas' (Sfântul Nicolae).

În seara de 5 decembrie, copiii își curăță ghetuțele, așteptând daruri de la Moș Nicolae. Cei cuminți primesc dulciuri și jucării, iar cei neascultători o nuielușă. O altă tradiție este punerea crenguțelor de pomi fructiferi în apă, în casă, pentru a înflori până la Anul Nou, ca semn al recoltei viitoare. Se fac acte de caritate, urmând exemplul sfântului.

Sfântul Nicolae este reprezentat ca un arhiepiscop bătrân, cu barba rotundă, adesea fără mitră în iconografia bizantină, dar în veșminte episcopale. În mâna stângă ține Sfânta Evanghelie, iar cu dreapta binecuvântează. Iconografia sa include frecvent trei saci sau bile de aur, simbolizând zestrea oferită fetelor sărace.

Arhiepiscopul care a aruncat aur pe geam pentru trei fete sărace ne arată că milostenia autentică nu caută recunoaștere — ea se face pe fereastră, noaptea, în secret.