Sf. Ier. Ghelasie de la Râmeț

Sfântul Ierarh Ghelasie a trăit în secolul al XIV-lea, fiind inițial monah-sihastru pe valea pârâului Râmeț, în Munții Apuseni (județul Alba). A fost egumen al Mănăstirii Râmeț și, conform unei inscripții descoperite în 1978, arhiepiscop al Transilvaniei în anul 1377. Tradiția spune că a avut doisprezece ucenici și că postea toată săptămâna, hrănindu-se doar cu Sfânta Împărtășanie, mâncând cu obștea doar sâmbăta și duminica. A trecut la cele veșnice în timp ce cobora spre mănăstire călare pe un asin, care l-a adus singur înapoi. În fața bisericii, copita asinului s-a imprimat într-o piatră, iar la moartea sa, clopotele a șapte biserici din Munții Apuseni au bătut singure.

Ghelasie din latină sau greacă 'Gelasius' = cel care râde, cel zâmbitor. Un sihastru al Apusenilor cu un nume de bucurie luminoasă — care nu a râs mai puțin pentru că a postit mai mult.

Mănăstirea Râmeț este un important centru de pelerinaj din județul Alba. Credincioșii vin să se închine la moaștele sfântului (capul său) și pot vedea piatra cu amprenta copitei asinului, păstrată în muzeul mănăstirii.

Sfântul este reprezentat ca un episcop-sihastru în rasă simplă. Un element distinctiv al iconografiei sale, bazat pe tradiția vieții sale, este prezența pietrei cu amprenta copitei asinului în fundal.

Părinte Ghelasie, povățuitor al călugărilor și credincioșilor, podoabă a cuvioșilor și laudă a arhiereilor, sprijinitor al celor în necazuri și făcător de minuni, prin nevoințele tale te-ai arătat chip de sfințenie. Acum, împreună cu îngerii în ceruri, roagă-L pe milostivul Dumnezeu să ne dăruiască pace și mare milă.