Sf. Ier. Atanasie și Chiril, arhiep. Alexandriei

Sfântul Atanasie cel Mare (născut în jurul anilor 295-298, decedat în 373) a fost un apărător fervent al credinței în dumnezeirea lui Hristos împotriva ereziei ariene, la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea (325). A fost exilat de cinci ori, dar nu a cedat niciodată în lupta sa pentru ortodoxie. Sfântul Chiril al Alexandriei (născut în jurul anilor 375-378, decedat în 444) a apărat cu tărie titlul de Născătoare de Dumnezeu (Theotokos) al Fecioarei Maria, la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes (431).

Atanasie: din greacă Athanasios, însemnând „cel nemuritor” (a- „fără” + thanatos „moarte”). Chiril: din greacă Kyrillos, derivat din kyrios, care înseamnă „domn” sau „stăpân”.

În tradiția populară românească, ziua de 18 ianuarie, când sunt prăznuiți Sfinții Atanasie și Chiril, este cunoscută sub numele de „Atanasia Ciumelor” și este respectată pentru a feri de boli. Se obișnuiește să se facă și să se dea de pomană colaci, turte cu unt și pâinici cu zahăr, alături de colivă.

Sfântul Atanasie este reprezentat ca un ierarh în vârstă, cu o barbă lată, ușor despicată, un chip vesel și nas coroiat, ținând Evanghelia sau un sul cu inscripții teologice. Sfântul Chiril este zugrăvit ca un bărbat în vârstă, cu fața lată, buze groase, sprâncene rotunde și o barbă deasă, lungă și despicată, având fruntea pleșuvă. El ține scrieri teologice sau un sul cu o inscripție referitoare la Maica Domnului. Adesea sunt pictați împreună.

Cel exilat de 5 ori și cel care a apărat titlul Maicii Domnului — amândoi au câștigat bătălii teologice cu prețul libertății personale.