Sf. Ier. Ambrozie, ep. Mediolanului (Dezlegare la peşte)

Sfântul Ambrozie din Milano (340-397) a fost un guvernator roman ales în mod neașteptat episcop prin aclamație populară, înainte de a fi botezat. A primit toate treptele clericale în doar opt zile. A avut o influență majoră asupra Fericitului Augustin, contribuind la convertirea acestuia. Este renumit pentru că l-a mustrat pe împăratul Teodosie cel Mare și i-a interzis intrarea în catedrală după masacrul de la Tesalonic din anul 390, până la pocăința publică. A introdus imnologia latină, cunoscută sub numele de imnuri ambroziene.

Numele Ambrozie provine din latinescul 'Ambrosius', care la rândul său derivă din grecescul 'Ambrosios', însemnând 'nemuritor' sau 'divin'. Este legat de 'ambrosia', hrana zeilor din mitologia greacă, despre care se credea că oferă nemurire.

Datorită unei legende despre albine care i-au pus miere pe buze în copilărie, Sfântul Ambrozie este considerat ocrotitorul albinelor și al apicultorilor. De asemenea, există o tradiție a slujbelor ortodoxe anuale în basilica sa din Milano.

Este reprezentat ca episcop, purtând veșminte specifice, cu o carte de imne și un toiag. Iconografia sa subliniază adesea rolul său de apărător al credinței și autoritatea spirituală în fața puterii lumești, inclusiv prin episodul refuzului intrării împăratului în biserică.

Episcopul care a oprit împăratul la ușă ne arată că funcția spiritualăare o autoritate pe care nicio putere politică nu o poate cumpăra.