Sf. Cuv. Simeon Stâlpnicul

Sfântul Cuvios Simeon Stâlpnicul (390-459) a fost un monah sirian care a trăit o viață ascetică extremă, petrecând aproximativ 37 de ani pe un stâlp, a cărui înălțime a ajuns până la 18 metri. Locul său de nevoință era la Qal'at Sem'an, lângă Alep, în Siria de astăzi. De pe stâlpul său, a primit mii de vizitatori, inclusiv pelerini, ambasadori și împărați. A contribuit la convertirea multor triburi de arabi și a corespondat cu împărații Teodosie al II-lea și Leon I. A trecut la cele veșnice pe stâlp, în rugăciune, iar trupul său a fost ulterior mutat la Antiohia.

Simeon din ebraică 'Shimeon' = cel care ascultă. Un om care a ascultat vocea lui Dumnezeu și a ales o formă de asceză pe care nimeni nu o mai încercase și pe care nimeni nu a repetat-o la aceeași scară.

În tradiția populară românească, Sfântul Simeon Stâlpnicul este considerat un sprijin al lumii, care ține cerul și pământul, controlează vânturile și cutremurele. Ziua sa este prielnică pentru prognoze meteorologice și este sărbătorită de femei pentru a fi ferite de boli și nașteri nefirești. Este, de asemenea, patronul gângăniilor și păsărilor.

Monah înalt pe un stâlp de 18 metri, cu brațele ridicate spre cer, cu mulțime la picioare — una din imaginile cele mai neobișnuite din hagiografie.

Troparul Sfântului Cuvios Simeon Stâlpnicul (glas 1) îl laudă ca pe un stâlp al răbdării, care a urmat exemplul sfinților de dinainte, precum Iov în patimi și Iosif în ispite, trăind o viață ascetică asemenea celor fără de trup, deși era în trup. Prin aceasta, el ne arată calea spre mântuirea sufletelor noastre, rugându-se lui Hristos Dumnezeu.