Sf. Cuv. Serafim de Sarov

Monah rus (1754-1833), unul dintre cei mai iubiți sfinți ai Ortodoxiei. Botezat Prohor, a intrat la 17 ani în Mănăstirea Sarov. A trăit mulți ani în pădure, în singurătate, hrănindu-se cu ierburi. Era cunoscut pentru lumina divină care îl învăluia, manifestată vizibil în timpul dialogului său cu Motovilov.

Din ebraică, Serafim înseamnă "cei care ard" sau "îngeri de foc", referindu-se la cea mai înaltă ierarhie angelică. Numele i-a fost dat la tunderea în monahism, după opt ani de noviciat, reflectând zelul său spiritual.

Credincioșii îl cinstesc prin pelerinaje la mănăstirile asociate cu viața sa și prin venerarea moaștelor sale. O tradiție notabilă este salutul său "Hristos a Înviat, bucuria mea!", pe care îl adresa tuturor.

Este reprezentat în rasă monahală, adesea cu capul plecat sau îngenuncheat. O imagine frecventă îl arată alături de un urs sălbatic, pe care îl hrănea.

Afirmația "Bucuria mea, dobândește pacea și mii de suflete se vor mântui în jurul tău" este o parafrază a unei învățături celebre a Sfântului Serafim, nu a troparului său. Troparul său începe cu "Din tinerețe L-ai îndrăgit pe Hristos, fericite..."