†) Sf. Cuv. Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus
Sinteză
Sfântul Cuvios Serafim cel Răbdător, pe numele de mirean Dimitrie Popescu, a fost un monah și arhimandrit la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus (Brașov). Născut în 1912 și trecut la cele veșnice în 1990, a viețuit în secolul al XX-lea, fiind un mărturisitor al credinței în timpul persecuției comuniste. A fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în iulie 2024, cu prăznuirea pe 20 decembrie, ca sfânt local al Ardealului.
Etimologie
Numele Serafim provine din ebraicul 'Saraph', însemnând 'cei care ard' sau 'cei înflăcărați', referindu-se la o ierarhie angelică. Epitetul 'Cel Răbdător' subliniază virtutea sa principală, statornicia și răbdarea, manifestate de-a lungul vieții monahale.
Tradiții
Mănăstirea Sâmbăta de Sus este un loc de pelerinaj unde credincioșii vin să se închine la moaștele Sfântului Cuvios Serafim, să-i cinstească memoria și să-i urmeze exemplul de rugăciune și răbdare. Mormântul său a devenit loc de pelerinaj încă dinainte de canonizare.
Știați că?
Sfântul Serafim a fost student la Academia Teologică Andreiană din Sibiu, unde a fost remarcat de Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae. A petrecut șase luni în Sfântul Munte Athos, însoțit de Cuviosul Părinte Arsenie Boca. A fost duhovnicul Părintelui Teofil Părăian, care îl considera un om sfânt.
Iconografie
Icoanele îl înfățișează pe Sfântul Serafim ca un monah în rasă simplă, reflectând smerenia și discreția mărturisitorului ardelean.
Tropar parafrazat
Troparul îl laudă pe Sfântul Serafim ca pe o făclie a virtuții și un duhovnic vestit, dascăl al răbdării de la Sâmbăta de Sus, îndemnând credincioșii să-l cinstească pe acest Părinte iscusit și rugător.