Sf. Cuv. Parascheva de la Iași

Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în secolul al XI-lea, în Epivat (astăzi Selimpașa, Turcia), într-o familie de neam bun și credincioși. La vârsta de aproximativ 10 ani, inspirată de Evanghelie, și-a dăruit hainele bogate unui sărac. A părăsit casa părintească, a călătorit la Constantinopol, Calcedon și Heracleea Pontică, unde a viețuit cinci ani într-o mănăstire. Ulterior, a mers la Ierusalim și s-a nevoit în pustia Iordanului timp de aproximativ zece ani. S-a întors în patria natală la porunca unui înger și a trecut la cele veșnice la vârsta de 27 de ani. Moaștele sale au fost descoperite în chip minunat și au fost păstrate în Epivat aproximativ 200 de ani. Au fost apoi mutate la Tărnovo (aproximativ 155 de ani), la Belgrad (aproximativ 128 de ani) și la Constantinopol (120 de ani), înainte de a ajunge la Iași în 1641.

Numele Parascheva provine din grecescul 'Paraskeve', care înseamnă 'pregătire' sau 'vineri' (ziua de pregătire dinaintea Sabatului). În popor, este cunoscută și ca 'Sfânta Vineri', asociere regăsită și în poveștile populare românești.

Pelerinajul anual de la Iași, pe 14 octombrie, atrage sute de mii de credincioși, formând cozi lungi. Femeile se roagă pentru sănătate, căsătorie, naștere ușoară și sănătatea copiilor. Există tradiții populare care interzic anumite munci gospodărești (spălat, călcat, cusut) și cioplitul pentru ciobani, pentru a evita mieii tărcați.

Sfânta Parascheva este reprezentată iconografic ca o monahie simplă, adesea în veșminte de pustie, cu un sul de rugăciune în mână. Chipul ei exprimă smerenie, dar și hotărârea unei femei care a ales o viață de sărăcie și devotament față de Dumnezeu.

Troparul Sfintei Cuvioase Parascheva subliniază dedicarea ei față de Hristos, prin asumarea crucii și prin nevoința ascetică. El laudă grija ei pentru sufletul nemuritor, în detrimentul trupului trecător, și bucuria ei alături de îngeri.