†) Sf. Cuv. Pafnutie - Pârvu Zugravul

Pârvu Mutu (1657-1735), cunoscut și ca Pârvu Pârvescu, a fost cel mai important pictor de icoane și fresce din Țara Românească în epoca brâncovenească și cantacuzină. A pictat numeroase lăcașuri de cult, printre care mănăstirile Cotroceni, Fundenii Doamnei, Sinaia, Aninoasa, Mărgineni, precum și biserici din Filipeștii de Pădure, Bordești și Sfântul Gheorghe Nou din București. Spre sfârșitul vieții a primit numele monahal Pafnutie. Opera sa a contribuit semnificativ la definirea stilului brâncovenesc în iconografie. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 2017, fiind cinstit ca sfânt al artei sacre.

Numele monahal Pafnutie provine din coptă, 'Pa-nuti', însemnând 'omul lui Dumnezeu' sau 'cel care aparține lui Dumnezeu'. Supranumele popular 'Mutu' i-a fost atribuit nu pentru că ar fi fost mut, ci deoarece picta în tăcere, post și rugăciune, fără a vorbi sau a mânca în timpul lucrului.

Sfântul Cuvios Pafnutie este reprezentat în iconografie ca un monah pictor, adesea cu penelul și paleta, uneori cu o icoană în curs de execuție, reflectând identitatea sa de sfânt-artist. Iconografia sa se bazează pe autoportretele sale descoperite în bisericile pictate.

Zugravul care a dat chip iconografic Sfințeniei românești ne arată că arta pusă în slujba lui Dumnezeu poate fi ea însăși o formă de rugăciune.