Sf. Cuv. Mc. Ștefan cel Nou
Sinteză
Ștefan cel Nou (713-764) a fost un monah și egumen pe Muntele Sfântul Auxentie, martirizat în timpul persecuțiilor iconoclaste ale împăratului Constantin al V-lea Copronim. A fost un apărător fervent al sfintelor icoane, refuzând să-și abandoneze convingerile creștine în fața presiunilor imperiale. A murit ucis de o mulțime furioasă, fiind târât pe străzile Constantinopolului.
Etimologie
Numele Ștefan provine din greacă, însemnând „coroană” sau „cunună”. Adăugarea „cel Nou” servește la a-l deosebi de Sfântul Arhidiacon Ștefan și de alți sfinți cu același nume, simbolizând o nouă cunună martirică.
Știați că?
Împăratul Constantin al V-lea l-a invitat personal pe Sfântul Ștefan să renunțe la venerarea icoanelor, propunând o închinare a lui Hristos „în spirit”. Sfântul Ștefan a folosit o monedă cu chipul împăratului pentru a argumenta că, dacă nimeni nu ar călca imaginea împăratului, cu atât mai mult nu ar trebui să se defăimeze icoana lui Hristos.
Iconografie
Este adesea reprezentat ca un monah, uneori cu o icoană în mână, în fața unei mulțimi ostile, simbolizând apărarea sa curajoasă a imaginilor sacre în timpul iconoclasmului.
Tropar parafrazat
Troparul (Glasul 4) îl laudă pe Sfântul Ștefan pentru pregătirea sa pustnicească pe munte, unde a biruit vrăjmașii netrupești cu arma Crucii. De asemenea, este cinstit pentru martiriul său bărbătesc împotriva lui Copronim, fiind încununat de Dumnezeu pentru ambele fapte.