Sf. Cuv. Mc. Anastasia Romana

Sfânta Cuvioasă Muceniță Anastasia Romana a trăit în secolul al III-lea, în timpul împăraților Deciu și Valerian. Rămasă orfană la vârsta de trei ani, a fost crescută într-o mănăstire de fecioare de lângă Roma, sub îndrumarea stareței Sofia. Dedicându-și viața lui Hristos și refuzând căsătoria, a fost denunțată guvernatorului păgân Prov. După ce a mărturisit credința creștină, a fost supusă unor chinuri cumplite, inclusiv bătăi, foc, tăierea sânilor și a limbii, fiind în cele din urmă decapitată în afara cetății.

Anastasia din greacă 'Anastasia' = învierea (feminin). O femeie a învierii — care a ales moartea în locul supunerii la violenta.

Este cinstită ca ocrotitoare a celor care trec prin suferințe, boli sau încercări grele ale vieții. În unele zone, femeile poartă obiecte specifice în ziua prăznuirii sale.

Monahie tânăra în rasă cu palma de martir — iconografia femeii care a ales viata în monahism și moartea în martiriu.

Ca o mielușea a lui Hristos, Sfânta Anastasia își mărturisește iubirea pentru Mirele Ceresc, dorind să sufere și să moară pentru a împărăți și a trăi cu El. Se oferă ca o jertfă curată, cerând ca prin rugăciunile ei, Domnul cel Milostiv să mântuiască sufletele noastre.