†) Sf. Cuv. Mărturisitori: Visarion și Sofronie

Visarion, monah originar din Bosnia, și Sofronie, preot-monah ardelean, au fost mărturisitori ai Ortodoxiei în secolul al XVIII-lea, opunându-se presiunilor habsburgice de convertire la greco-catolicism. Sfântul Visarion a fost arestat, torturat și a murit în închisoarea de la Kufstein, Austria. Sfântul Sofronie a fost închis de mai multe ori în Transilvania, dar a trecut la cele veșnice în pace, într-o mănăstire din Țara Românească. Ambii au fost canonizați de Biserica Ortodoxă Română, decizia fiind luată în 1950 și proclamarea solemnă în 1955.

Visarion provine din greacă, fiind o variantă a numelui Bessarion, cu posibilul sens de "vale împădurită". Sofronie este de origine greacă, de la "Sophronios", având la bază cuvântul "sophron" care înseamnă "înțelept, cu minte sănătoasă" sau "măsurat, echilibrat".

La comunitățile ortodoxe din Ardeal, mărturisitorii sec. XVIII sunt cinstiți ca eroi ai credintti și identității naționale.

Iconografia Sfinților Mărturisitori Ardeleni îi prezintă adesea ca preoți sau monahi, uneori cu cruci în mâini, simbol al muceniciei și mărturisirii credinței. Deși au suferit în închisori, reprezentarea specifică cu "cătușe" nu este universal menționată ca element definitoriu al iconografiei lor.

Preoții care au ales temnița austriacă în locul libertății compromise ne arată că identitatea ortodoxă a românilor ardeleni a costat sânge înainte să coste voturi.