Sf. Cuv. Marcu Pustnicul

Monah ascetic din sec. IV-V, ucenic al Sfântului Ioan Gură de Aur. A scris tratate duhovnicești despre pocăință, lege și har — unele considerate printre cele mai clare texte patristice despre libertatea voinței.

Marcu: din latină 'Marcus', nume roman antic, înrudit cu Marte, zeul roman al războiului. Același nume a fost purtat și de Sfântul Evanghelist Marcu. Semnificația sugerează o persoană puternică, un luptător, care în cazul Cuviosului Marcu a ales lupta duhovnicească.

În mediile monahale bizantine din secolele X-XIV, exista dictonul: „Vindeți tot și cumpărați pe Marcu”, referindu-se la valoarea scrierilor sale duhovnicești.

Monah bătrân cu un sul de manuscris în mână, față de înțelept liniștit.

Ca un locuitor al pustiei și înger în trup, Părintele nostru Marcu, te-ai arătat făcător de minuni. Prin post, priveghere și rugăciune ai primit daruri cerești, tămăduind pe cei bolnavi și sufletele celor ce aleargă la tine cu credință. Slavă Ție, Cel ce lucrezi tămăduiri prin el.