Sf. Cuv. Lazăr Zugravul

Sfântul Cuvios Lazăr Zugravul (secolul al IX-lea), originar din Armenia, a devenit monah și iconograf în Constantinopol. A fost un mărturisitor al icoanelor în timpul persecuțiilor iconoclaste ale împăratului Teofil. A refuzat să renunțe la pictura de icoane, fiind torturat și având mâinile arse cu fier înroșit. Prin har divin, s-a vindecat și a continuat să picteze. A murit în pace în anul 867, în timpul împăratului Mihail al III-lea, în timpul unei misiuni diplomatice la Roma, iar trupul său a fost adus la Constantinopol.

Numele Lazăr provine din ebraicul Eleazar, însemnând 'Dumnezeu a ajutat'. 'Zugravul' derivă din neogreacă (zoghráphos), însemnând pictor. Această denumire subliniază modul în care Dumnezeu l-a ajutat să continue să picteze, chiar și cu mâinile arse.

Sfântul Cuvios Lazăr Zugravul este pomenit în calendarul ortodox la data de 17 noiembrie. Este considerat primul sfânt proslăvit de Biserică în calitate de iconograf.

Sfântul Lazăr Zugravul este reprezentat în iconografie ca un monah iconograf, adesea cu mâinile bandajate sau cu semnele torturii, subliniind minunea prin care a continuat să picteze.

Pictorul care a continuat să creeze icoane după ce mâinile i-au fost arse demonstrează că vocația artistică sfântă nu poate fi înfrântă prin violență, ci este susținută de credință.