†) Sf. Cuv. Irodion de la Lainici

Sfântul Cuvios Irodion (nume de botez Ioan) s-a născut în București în anul 1821 și a trecut la cele veșnice în 1900. A fost tuns în monahism în 1846 și a devenit ieromonah. A slujit ca stareț al Mănăstirii Lainici din Gorj timp de 41 de ani (1854-1900), fiind un continuator al isihasmului românesc din secolul al XIX-lea. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 2010, cu proclamarea solemnă în 2011. Este cunoscut pentru viața sa ascetică, rugăciunea neîncetată, darul povățuirii duhovnicești și al facerii de minuni.

Numele Irodion este de origine greacă, fiind o formă modernă a numelui Herodion.

Mănăstirea Lainici din Gorj este un important centru de pelerinaj, unde credincioșii vin să se închine la sfintele moaște ale Cuviosului Irodion, așezate într-o raclă în biserica mănăstirii.

Este reprezentat ca un ieroschimonah în rasă, cu o înfățișare liniștită și profundă, reflectând viața sa de rugăciune și nevoință. Icoanele sale sunt realizate în stil bizantin.

Părinte duhovnicesc al Sfântului Calinic și luminător al Olteniei, Cuviosul Irodion s-a arătat ajutător celor în nevoi, vindecător de boli și duhovnic dumnezeiesc, bucurându-se acum cu îngerii în ceruri.