Sf. Cuv. Ioan, ucenicul Sf. Grigorie Decapolitul

Sfântul Cuvios Ioan a fost un monah din secolul al IX-lea, ucenic devotat al Sfântului Grigorie Decapolitul. A mărturisit credința în timpul persecuției iconoclaste a împăratului Leon Armeanul, însoțindu-l pe dascălul său și pe Sfântul Iosif Imnograful pentru a întări pe creștini. A suferit torturi pentru credință și, după trecerea la cele veșnice a Sfântului Grigorie, a continuat nevoințele monahale, devenind stareț al Mănăstirii Decapole din Constantinopol. A adormit în Domnul în jurul anului 820.

Ioan: din ebraică 'Yochanan' sau 'Yehohanan', însemnând 'Dumnezeu este milostiv' sau 'cel milostivit de Dumnezeu'. Este un nume extrem de răspândit în tradiția creștină și în cultura românească.

Este reprezentat în icoane ca un monah, adesea alături de starețul său, Sfântul Grigorie Decapolitul, simbolizând relația de ucenicie și ascultare.

Troparul său îl descrie ca un locuitor al pustiului, un înger în trup și făcător de minuni, care prin post, priveghere și rugăciune a primit daruri cerești, tămăduind pe cei bolnavi și pe cei ce aleargă la el cu credință.