†) Sf. Cuv. Ioan Iacob de la Neamț

Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul (1913-1960) a fost un monah român, originar din Neamț, care și-a petrecut 24 de ani din viață în Țara Sfântă. S-a nevoit în peșterile Hozevei (Wadi Qelt) din deșertul Iudeei, ducând o viață de asceză profundă, pe urmele vechilor pustnici palestinieni. A scris numeroase versuri și rugăciuni duhovnicești. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 1992, iar Patriarhia Ierusalimului a proclamat oficial canonizarea sa în 2016. Moaștele sale se află la Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul din Israel.

Numele Ioan provine din ebraicul 'Yochanan' sau 'Yehohanan', însemnând 'Dumnezeu este milostiv'. Iacob vine din ebraicul 'Yaakov', legat de cuvântul 'akev' (călcâi), cu sensul de 'cel ce ține călcâiul' sau 'suplantator'. Epithetul 'Hozevitul' provine de la Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul din Israel, unde s-a nevoit și unde se află moaștele sale.

Nu există tradiții populare specifice asociate cu Sfântul Ioan Iacob Hozevitul. El este însă cinstit cu evlavie în Biserica Ortodoxă Română și în Patriarhia Ierusalimului, fiind un model de viețuire ascetică și rugăciune.

Icoanele îl înfățișează pe Sfântul Ioan Iacob ca un monah român în rasă simplă, adesea având pe fundal peisajul arid al deșertului iudeean și canioanele Hozevei, simbolizând pustnicia sa orientală.

Monahul din peșteră, care a ales calea ascezei și a scris versuri duhovnicești în pustie, ne arată că frumusețea rugăciunii și a creației spirituale poate înflori chiar și în cele mai aride locuri, unind cerul cu pământul.