Sf. Cuv. Eufrosina

Eufrosina din Alexandria (secolul al V-lea), o tânără nobilă logodită, a fugit de acasă și s-a tuns în monahism bărbătesc sub numele de Smaragd într-o mănăstire de călugări. A trăit acolo timp de 38 de ani, fără ca cineva să-i cunoască adevărata identitate. Tatăl ei, Pafnutie, a căutat-o îndelung. Spre sfârșitul vieții sale, Pafnutie a venit la aceeași mănăstire pentru sfat duhovnicesc și i-a fost îndrumat către monahul Smaragd. Pe patul de moarte, Smaragd i-a dezvăluit lui Pafnutie că este fiica sa, Eufrosina.

Eufrosina provine din grecescul 'Euphrosyne', însemnând "bucurie", "veselie" sau "bună dispoziție". Această semnificație este adesea legată de bucuria ascunsă a vieții sale monahale și de bucuria descoperirii finale.

Icoanele Sfintei Eufrosina o prezintă adesea ca monahie, uneori ținând o ramură de palmier, simbol al biruinței asupra patimilor lumești. Scena descoperirii identității sale de către tatăl ei pe patul de moarte este centrală în povestea sa.

Troparul subliniază că, prin nevoința sa, Sfânta Eufrosina a mântuit chipul lui Dumnezeu din ea, urmându-L pe Hristos și învățând să nu se preocupe de trupul trecător, ci de sufletul nemuritor.