Sf. Cuv. Elisabeta de la Pasărea

Sfânta Elisabeta de la Pasărea (pe numele de mirean Rodica Lazăr) a fost o mare pustnică și nevoitoare româncă, născută în anul 1970 în județul Suceava. A intrat în obștea Mănăstirii Pasărea la vârsta de 15 ani, primind ulterior tunderea în monahism. Dorind o viață de aspră sihăstrie, s-a retras în anul 2003 pe Muntele Giumalău, unde a trăit în post și rugăciune neîncetată, primind schima cea mare în 2007. A trecut la Domnul pe 6 iunie 2014, iar Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea sa în iulie 2025.

Numele Elisabeta provine din ebraicul Elisheba, tradus prin „Dumnezeu este jurământul meu” sau „Dumnezeul meu este abundență”. Numele de monahie primit anterior, Teodora, provine din grecescul Theodoros („darul lui Dumnezeu”).

Este reprezentată în haine de schimonahie (cu analav și mantie neagră), având chipul marcat de asceza din munți și ținând în mână o cruce sau mătănii.

Prin lăsarea lumii și retragerea în singurătatea munților, ea a urmat lui Hristos, învingând slăbiciunile firii prin post, priveghere și rugăciune neîncetată, devenind o făcătoare de minuni și rugătoare pentru sufletele noastre.