Sf. Cuv. Eftimie cel Mare

Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare a fost un monah de origine armeană, născut în anul 377 și adormit în Domnul în anul 473. Este considerat un fondator al vieții monahale în deșertul Iudeii, unde a înființat numeroase comunități monahale (lavre). A trăit 96 de ani și a convertit la creștinism triburi arabe beduine, inclusiv pe căpetenia Aspebet și neamul său.

Numele Eftimie provine din grecescul Euthymios (Εὐθύμιος), compus din 'eu' (bun) și 'thymos' (suflet, spirit, temperament), însemnând 'cel cu suflet bun', 'bine-dispusul' sau 'voie bună'.

În tradiția populară, se spune că Sfântul Eftimie protejează culturile de vreme rea, iar cei care doresc o recoltă bogată se roagă lui. Bărbații rostesc rugăciuni pentru sănătate, iar femeile care nu pot avea copii se roagă pentru a fi binecuvântate cu prunci.

Este reprezentat în icoane ca un bătrân ascetic, cu barbă albă lungă. Uneori, iconografia sa include ucenici sau chiar triburi arabe convertite, reflectând activitatea sa misionară.

Cel care, prin lavrele și rugăciunile sale, a transformat pustiul Iudeii într-o grădină duhovnicească a lui Dumnezeu, a demonstrat că omul poate aduce rodire spirituală chiar și în cele mai aride locuri.