Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor

Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou Basarabov (secolul al XIII-lea) a fost un cioban creștin din satul Basarabov, Bulgaria. A dus o viață de rugăciune și asceză, retrăgându-se într-o peșteră. A murit așezat între două pietre mari, lângă râul Lom. Moaștele sale, descoperite nestricate mulți ani mai târziu printr-o minune, au fost aduse la București în iulie 1774 de către generalul rus Petru Saltikov, la cererea negustorului Hagi Dimitrie și a mitropolitului Grigorie al II-lea. Este cel mai venerat sfânt al Bucureștilor, atrăgând zeci de mii de pelerini anual la Catedrala Patriarhală.

Numele Dimitrie provine din greacă, de la Demetrios, însemnând „pământul-mamă” sau „pământul roditor”. Apelativul „Cel Nou” îl distinge de Sfântul Mare Mucenic Dimitrie din Tesalonic, deoarece a trăit cu aproximativ un mileniu mai târziu. „Basarabov” indică satul său natal din Bulgaria.

Pelerinajul major la moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou are loc anual la Catedrala Patriarhală din București, cu sărbătoarea principală pe 27 octombrie. Evenimentele pelerinajului se pot desfășura pe o perioadă mai lungă, atrăgând zeci de mii de credincioși care se închină la racla sfântului.

Sfântul Dimitrie cel Nou este adesea reprezentat ca un cioban simplu, cu un chip smerit, simbolizând sfințenia anonimă. Iconografia sa include scene din viața sa de păstor și ascet, precum și descoperirea minunată a moaștelor sale.

Ciobanul care nu a făcut nimic public și a devenii ocrotitorul capitalei ne arată că sfintenia se construieste în tăcere și se manifestă în timp.