Sf. Cuv. Arsenie cel Mare

Arsenie (354-449) s-a născut la Roma într-o familie senatorială, a studiat filosofia și retorica la un nivel înalt și a fost ales de împăratul Teodosie I, la recomandarea împăratului Grațian și a Papei Damasus, ca educator al fiilor imperiali, Arcadiu și Honoriu. În jurul vârstei de 40 de ani, a auzit o voce divină: „Fugi de oameni și te vei mântui!”. A părăsit în secret palatul și a trăit aproape 60 de ani în pustia Egiptului, unde a plâns atât de mult încât, conform tradiției iconografice, lacrimile i-au ars genele.

Numele Arsenie provine din grecescul „Arsenios”, însemnând „bărbătesc, viril”. Nu are o legătură etimologică directă cu elementul chimic arsenic, al cărui nume provine din arabă.

Este reprezentat ca un monah bătrân, cu o lacrimă pe obraz și în rasă simplă. O tradiție iconografică menționează că lacrimile sale abundente i-au ars genele.

Parafraza reflectă esența vieții sale: alegerea pustiei în detrimentul gloriei imperiale, subliniind că rugăciunea și viața ascetică sunt o valoare superioară oricărei măreții lumești.