Binecredinciosul Împărat Justinian cel Mare

Iustinian I (482-565), ultimul împărat roman care a avut latina ca limbă maternă, a domnit între 527 și 565. A urmărit 'restaurarea Imperiului' prin recucerirea unor teritorii din fostul Imperiu Roman de Apus, inclusiv Africa de Nord, Italia și sudul Peninsulei Iberice. A inițiat codificarea dreptului roman în 'Corpus Juris Civilis', care a devenit fundamentul multor sisteme juridice europene moderne. A comandat construirea Catedralei Sfânta Sofia din Constantinopol (532-537), care a fost cea mai mare biserică din lume timp de peste cinci secole. A jucat un rol central în politica bisericească, promovând uniformitatea religioasă și consolidând rolul împăratului ca lider spiritual și secular.

Numele Iustinian provine din latinescul 'Iustinianus', o variantă a numelui 'Iustinus', care înseamnă 'drept' sau 'corect'. Această etimologie se potrivește cu rolul său de legiuitor și cu eforturile sale de a aduce dreptate prin codificarea legilor.

Este adesea reprezentat ca împărat, purtând veșminte imperiale purpurii și coroană, uneori ținând în mâna dreaptă o machetă a Sfintei Sofia, simbolizând rolul său de ctitor imperial.

Împăratul care a codificat dreptul roman și a ctitorit măreața Sfântă Sofia a lăsat o moștenire culturală și juridică ce a influențat profund civilizația europeană pentru secole, demonstrând impactul durabil al faptelor sale.