Sf. Ap. Toma

Toma (Didymus, adică Geamănul), unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Hristos, este cunoscut pentru îndoiala sa inițială privind Învierea Domnului, afirmând că nu va crede până nu va vedea și atinge rănile. După ce a primit dovada, a exclamat: 'Domnul meu și Dumnezeul meu!'. A propovăduit Evanghelia în India, unde a întemeiat comunități creștine și a suferit moarte martirică, fiind străpuns cu sulițe. O parte din moaștele sale se află la Mylapore (Chennai), dar și în Ortona, Italia, și la Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul din Patmos.

Numele 'Toma' provine din aramaică ('Te'oma') și înseamnă 'geamăn'. 'Didymus' este echivalentul grecesc, având aceeași semnificație. Cel mai probabil, apostolul a fost un geamăn, deși unii Părinți ai Bisericii au oferit și interpretări simbolice legate de caracterul său.

Sfântul Apostol Toma este sărbătorit în Biserica Ortodoxă pe 6 octombrie și în Duminica Tomii (a doua după Paști), singura duminică din anul bisericesc dedicată unui apostol. Creștinii din India, cunoscuți ca 'creștinii Sfântului Toma', își revendică originea apostolică de la el.

Apostol cu o suliță (unealta martirajului său) și mâna ridicată pentru a atinge rânile lui Hristos — iconografia celebrei scene a Necredintei.

Troparul (glasul al 3-lea) spune: 'Apostole Sfinte Toma, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dăruiască iertare de greșeli sufletelor noastre.' Există și un tropar pentru Duminica Tomii care subliniază mărturisirea sa după ce a atins rănile lui Hristos.