Când este prăznuit Sf. Ap. și Ev. Luca?

Sf. Ap. și Ev. Luca este prăznuit pe data de 18 Octombrie în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.

18 OCTOMBRIE

Apostol

Sf. Ap. și Ev. Luca

Sinteză

Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, medic și pictor, este autorul celei de-a treia Evanghelii și al Faptelor Apostolilor, texte considerate printre cele mai literare din Noul Testament. De origine greacă, născut în Antiohia Siriei, a fost un tovarăș fidel al Sfântului Apostol Pavel în misiunile sale. Prologul Evangheliei sale, unde menționează că a „cercetat cu grijă toate de la început”, îl plasează ca un istoric creștin meticulos. Tradiția bisericească îi atribuie pictarea primelor icoane ale Maicii Domnului, fiind considerat fondatorul iconografiei creștine.

Etimologie

Numele Luca provine din grecescul 'Loukas', care poate însemna 'luminosul' (din latinescul 'lux' sau 'lucere') sau 'cel din Lucania' (o regiune din sudul Italiei). Sfântul Pavel îl numește pe Luca 'doctorul cel iubit'.

Tradiții

Tradiția creștină spune că Sfântul Luca l-a întâlnit pe Domnul înviat pe drumul spre Emaus, alături de Cleopa. A murit martir la vârsta de 84 de ani, fiind spânzurat de un măslin în Teba, Grecia. Mormântul său a fost cunoscut pentru vindecările miraculoase, în special ale bolilor de ochi. Moaștele sale au fost ulterior mutate la Constantinopol și apoi la Padova, Italia. În tradițiile populare românești, ziua Sfântului Luca (Lucinul) includea rituri de îndepărtare a lupilor, interzicând pronunțarea cuvântului 'lup' și prelucrarea lânii sau a pieilor.

Știați că?

Sfântul Luca este cel mai prolific scriitor al Noului Testament, contribuind cu aproximativ 27.5% din totalul cuvintelor, depășind astfel pe Sfântul Pavel (prin epistole) și pe ceilalți evangheliști.

Iconografie

Sfântul Luca este reprezentat iconografic alături de un bou înaripat, simbolul său evanghelic. De asemenea, este adesea înfățișat cu Evanghelia și o peniță, subliniind rolul său de apostol-scriitor și apostol-medic.

Tropar parafrazat

Istoricul care a cercetat cu grijă înainte să scrie ne arată că credința nu e incompatibilă cu rigoarea — dimpotrivă, credința adevărată cere adevărul faptelor.