Sf. Ap. și Ev. Luca

Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, medic și pictor, este autorul celei de-a treia Evanghelii și al Faptelor Apostolilor, texte considerate printre cele mai literare din Noul Testament. De origine greacă, născut în Antiohia Siriei, a fost un tovarăș fidel al Sfântului Apostol Pavel în misiunile sale. Prologul Evangheliei sale, unde menționează că a „cercetat cu grijă toate de la început”, îl plasează ca un istoric creștin meticulos. Tradiția bisericească îi atribuie pictarea primelor icoane ale Maicii Domnului, fiind considerat fondatorul iconografiei creștine.

Numele Luca provine din grecescul 'Loukas', care poate însemna 'luminosul' (din latinescul 'lux' sau 'lucere') sau 'cel din Lucania' (o regiune din sudul Italiei). Sfântul Pavel îl numește pe Luca 'doctorul cel iubit'.

Tradiția creștină spune că Sfântul Luca l-a întâlnit pe Domnul înviat pe drumul spre Emaus, alături de Cleopa. A murit martir la vârsta de 84 de ani, fiind spânzurat de un măslin în Teba, Grecia. Mormântul său a fost cunoscut pentru vindecările miraculoase, în special ale bolilor de ochi. Moaștele sale au fost ulterior mutate la Constantinopol și apoi la Padova, Italia. În tradițiile populare românești, ziua Sfântului Luca (Lucinul) includea rituri de îndepărtare a lupilor, interzicând pronunțarea cuvântului 'lup' și prelucrarea lânii sau a pieilor.

Sfântul Luca este reprezentat iconografic alături de un bou înaripat, simbolul său evanghelic. De asemenea, este adesea înfățișat cu Evanghelia și o peniță, subliniind rolul său de apostol-scriitor și apostol-medic.

Istoricul care a cercetat cu grijă înainte să scrie ne arată că credința nu e incompatibilă cu rigoarea — dimpotrivă, credința adevărată cere adevărul faptelor.