Sf. Ap. și Ev. Ioan Teologul
Sinteză
Ioan, fiul pescarului Zevedeu, era cel mai tânăr dintre cei 12 apostoli, având aproximativ 25 de ani la chemare. El s-a rezemat pe pieptul lui Iisus la Cina cea de Taină și a rămas alături de El la Răstignire, când ceilalți fugiseră. Iisus i-a încredințat pe Cruce îngrijirea Maicii Sale. A scris Evanghelia, trei epistole și Apocalipsa pe insula Patmos. Este singurul apostol care a murit de moarte naturală, la adânci bătrânețe, în Efes, după anul 100 d.Hr., în timpul împăratului Traian.
Etimologie
Numele Ioan provine din ebraicul 'Yochanan' sau 'Yehohanan', însemnând "Dumnezeu este milostiv" sau "Dumnezeu a dăruit har". Titlul de 'Teologul' i-a fost acordat de Biserică, alături de Sfântul Grigorie de Nazianz, pentru profunzimea învățăturilor sale despre divinitatea lui Hristos și Sfânta Treime.
Tradiții
Nu există tradiții populare specifice Sfântului Ioan Teologul, precum cele asociate Sfântului Ioan Botezătorul. Pomenirea sa la 8 mai este legată de minunea prafului tămăduitor de la mormântul său.
Știați că?
Din mormântul său din Efes ieșea anual, pe 8 mai, o pulbere vindecătoare numită "mană" de localnici. Aceasta era folosită de pelerini pentru tămăduirea bolilor. Fenomenul a continuat secole, iar peste mormânt a fost construită o bazilică de împăratul Iustinian.
Iconografie
Este reprezentat ca apostol bătrân cu barbă albă, scriind Evanghelia sau Apocalipsa, având lângă el un vultur, simbolul său evanghelic. Uneori este înfățișat tânăr, rezemat pe pieptul lui Iisus la Cina cea de Taină, ca "ucenicul iubit".
Tropar parafrazat
"Dumnezeu este iubire" este esența teologiei lui Ioan. Prezența sa la Cruce, când ceilalți au fugit, demonstrează că iubirea adevărată nu cunoaște teamă sau abandon. El ne îndeamnă la iubire reciprocă.