Sf. Ap. și Ev. Ioan Teologul

Ioan, fiul pescarului Zevedeu, era cel mai tânăr dintre cei 12 apostoli, având aproximativ 25 de ani la chemare. El s-a rezemat pe pieptul lui Iisus la Cina cea de Taină și a rămas alături de El la Răstignire, când ceilalți fugiseră. Iisus i-a încredințat pe Cruce îngrijirea Maicii Sale. A scris Evanghelia, trei epistole și Apocalipsa pe insula Patmos. Este singurul apostol care a murit de moarte naturală, la adânci bătrânețe, în Efes, după anul 100 d.Hr., în timpul împăratului Traian.

Numele Ioan provine din ebraicul 'Yochanan' sau 'Yehohanan', însemnând "Dumnezeu este milostiv" sau "Dumnezeu a dăruit har". Titlul de 'Teologul' i-a fost acordat de Biserică, alături de Sfântul Grigorie de Nazianz, pentru profunzimea învățăturilor sale despre divinitatea lui Hristos și Sfânta Treime.

Nu există tradiții populare specifice Sfântului Ioan Teologul, precum cele asociate Sfântului Ioan Botezătorul. Pomenirea sa la 8 mai este legată de minunea prafului tămăduitor de la mormântul său.

Este reprezentat ca apostol bătrân cu barbă albă, scriind Evanghelia sau Apocalipsa, având lângă el un vultur, simbolul său evanghelic. Uneori este înfățișat tânăr, rezemat pe pieptul lui Iisus la Cina cea de Taină, ca "ucenicul iubit".

"Dumnezeu este iubire" este esența teologiei lui Ioan. Prezența sa la Cruce, când ceilalți au fugit, demonstrează că iubirea adevărată nu cunoaște teamă sau abandon. El ne îndeamnă la iubire reciprocă.