Sf. Ap. Iuda, ruda Domnului

Sfântul Apostol Iuda, numit și Tadeu sau Levi, este unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Hristos. El este "ruda Domnului", fiind fiul Dreptului Iosif, logodnicul Maicii Domnului, și al Salomeei, și frate cu Iacob, Iosie și Simon. A scris Epistola lui Iuda, cea mai scurtă epistolă apostolică din Noul Testament, cu 25 de versete, care reprezintă un avertisment puternic împotriva ereziilor. După Înălțarea Domnului, a propovăduit Evanghelia în Iudeea, Galileea, Samaria, Arabia, Siria, Mesopotamia și Edessa, suferind martiriul în Armenia. Este adesea confundat cu Iuda Iscarioteanul.

Numele Iuda provine din ebraicul 'Yehudah', însemnând 'cel lăudat' sau 'laudat fie Domnul'. Numele Tadeu, din aramaică 'Thaddaeus', are semnificații precum 'inimă', 'inimă curajoasă', 'înțelept', 'duios', 'îndurător', 'generos', 'lăudător' sau 'mărturisitor'.

În calendarul popular, se spune că în această zi se lucrează doar până la amiază pentru a se feri de grindină și se organizează clacă cu mâncare și băutură. Sfântul Iuda este considerat patronul holdelor, protejând împotriva ploilor distructive, fulgerelor și grindinei. Există credința că el susține unul dintre stâlpii pământului. De asemenea, se menționează că nu este bine să se spele rufe în această zi. O tradiție îl identifică pe Sfântul Iuda Tadeu ca fiind mirele de la nunta din Cana Galileii.

Sfântul Apostol Iuda este reprezentat în icoane ca un bărbat tânăr, cu barbă și păr scurt sau lung, ondulat, semănând la chip cu Iisus Hristos, având deasupra capului flacăra Sfântului Duh. Atributele sale includ un sul sau o carte (Epistola sa sau Evanghelia), o suliță, o secure sau un ciomag, simbolizând martiriul său. Uneori, este reprezentat ținând un medalion cu chipul lui Hristos.

Apostolul ignorat din cauza numelui ne arată că Dumnezeu are o ironie blândă: cel mai uitat a devenit patronul celor uitați.