Sf. Ap. întâiul Mc. și Arhidiacon Ștefan
Sinteză
Ștefan din Ierusalim (secolul I) a fost primul martir creștin (protomartir) și arhidiacon, ales conform Faptelor Apostolilor capitolul 6. În fața Sinedriului, a rostit cel mai lung discurs din Faptele Apostolilor (capitolul 7), o sinteză a istoriei mântuirii. A fost ucis cu pietre, iar ultimele sale cuvinte au fost: 'Doamne Iisuse, primește duhul meu!' și 'Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta.' Printre martorii execuției sale s-a numărat tânărul Saul, viitorul Apostol Pavel.
Etimologie
Numele Ștefan provine din grecescul 'Stephanos', care înseamnă 'coroană' sau 'cunună'. El este considerat primul purtător al coroanei martiriale, stabilind un model pentru toți martirii creștini.
Tradiții
Sfântul Ștefan este sărbătorit pe 27 decembrie, a treia zi de Crăciun, fiind o zi de onomastică pentru mulți români. Tradițiile includ împăcarea celor certați, pomeniri pentru cei morți în împrejurări dramatice și prepararea 'Pâinicilor lui Ștefan' sau a mucenicilor cu miere și nucă, care simbolizează pietrele martiriului.
Știați că?
La lapidarea Sfântului Ștefan a fost prezent un tânăr pe nume Saul din Tars, care 'ținea hainele celor care ucideau'. Acesta avea să devină ulterior Sfântul Apostol Pavel. Astfel, Pavel a asistat la prima execuție a unui creștin pentru credința sa.
Iconografie
Sfântul Ștefan este adesea reprezentat ca un tânăr diacon, purtând un sul care simbolizează discursul său. Iconografia sa include, de asemenea, pietre la picioare și cerurile deschise deasupra, evocând viziunea sa din momentul martiriului.
Tropar parafrazat
Primul martir pentru Hristos, Sfântul Ștefan, a demonstrat prin fapta sa că rugăciunea pentru cei ce te prigonesc nu este doar o învățătură, ci o realitate trăită chiar în fața morții, cerând iertare pentru ucigașii săi. [cite: 2, 4, 6, 15, 17, 18, 21, 22, 24, 26, 27, 29, 34, 35,