Sf. Ap. Iacob, rudenia Domnului, întâiul episcop al Ierusalimului
Sinteză
Iacob, 'fratele Domenului' (Gal 1:19), primul episcop al Ierusalimului — 'Iacob cel Drept'. Un om de o asceță extremă: nu bea vin, nu mânca carne, nu se uda niciodată cu ulei, genunchii lui 'au devenit duri ca ai unui cămilă' de la rugăciunile continue. A murit aruncat de pe acoperișul Templului de fariseii furioși, în 62 d.Hr.
Etimologie
Numele Iacob provine din ebraicul "Ya'aqov", însemnând "cel ce ține de călcâi" sau "cel care vine din urmă". Alte interpretări includ "cel care apără" sau "Dumnezeu a apărat". Titlul "Fratele Domnului" se referă la rudenia sa cu Iisus, iar "genunchii de cămilă" și moartea de pe Templu sunt atribute ale vieții și martiriului său.
Știați că?
Istoricul iudeu Iosefus Flaviu a consemnat moartea lui Iacob în "Antiquitates Iudaice" (aproximativ 93 d.Hr.), menționând că a fost adus în fața Sinedriului de marele preot Ananus și condamnat la moarte prin lapidare. Aceasta este una dintre rarele mențiuni ale unui sfânt creștin timpuriu de către un istoric non-creștin.
Iconografie
Apostol cu genunchi de cămilă și expresia de om care s-a rugat neîntrerupt — iconografia de episcop-ascet al Ierusalimului.
Tropar parafrazat
Cel cu genunchi de cămilă de la rugăciune ne arată că episcopatul adevărat se face pe genunchi, nu pe tron.