Sf. Ap. Iacob al lui Alfeu

Iacob al lui Alfeu a fost unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Hristos. El nu trebuie confundat cu Iacob, fratele lui Ioan, care a fost ucis de Irod. A propovăduit Evanghelia în sudul Palestinei și în Egipt, fiind numit "sămânța dumnezeiască". A murit martir, fiind răstignit pe cruce.

Iacob provine din ebraicul 'Yaakov', însemnând "cel care ține de călcâi" sau "luptătorul". A fost fiul lui Alfeu, nu al lui Zevedeu, și este unul dintre cei doi apostoli numiți Iacob, fapt ce a generat adesea confuzie.

Tradiția ortodoxă îl consideră frate cu Sfântul Apostol și Evanghelist Matei. În Egipt, unde a propovăduit, a fost numit "sămânța dumnezeiască" datorită zelului său în răspândirea credinței.

Este zugrăvit ca un tânăr cu barbă scurtă, ascuțită, de culoare neagră. Poartă în mână un sul înfășurat, simbolizând Evanghelia pe care a propovăduit-o.

Apostolul adeseori confundat cu altul ne arată că nu toți cei care lucrează pentru Dumnezeu trebuie să fie celebri — mai ales când fac lucruri la fel de mari cu mai puțin recunoaștere.