Sf. Ap. Filimon, Arhip, Onisim şi Apfia

Filimon era un proprietar creștin din Colose, căruia Sfântul Pavel i-a scris o epistolă, cerându-i să-l primească pe Onisim, sclavul său fugar, nu ca pe un rob, ci ca pe un frate în Hristos. Această scrisoare subliniază egalitatea spirituală în Evanghelie, fără a cere abolirea explicită a sclaviei. Arhip este menționat ca un "coslujitor" al lui Pavel și episcop în Colose. Onisim, după ce a fugit de la Filimon, l-a întâlnit pe Pavel, s-a convertit și a devenit apostol. Apfia era soția lui Filimon și o "soră" în credință, activă în biserica din casa lor.

Filimon din greacă = iubitorul. Arhip = stăpânul cailor. Onisim = folositor. Apfia = feminină (etimologia exactă lipsește din surse). Ei reprezintă un proprietar, un conducător spiritual, un sclav și o doamnă.

Sfinții Filimon, Arhip și Apfia au suferit martiriul în Colose, fiind prinși în timpul unei adunări de rugăciune în casa lui Filimon. Filimon și Apfia au fost uciși cu pietre, iar Arhip a fost bătut și străpuns cu cuțite. Sfântul Onisim a fost decapitat la Roma, sub împăratul Domițian. Casa lui Filimon a servit drept loc de adunare pentru comunitatea creștină.

Proprietarul și sclavul alăturați ca apostoli — iconografia egalității în Hristos.

Epistola lui Pavel care cere stăpânului să primeasca sclavul ca frate ne arată că Evanghelia nu aboleste instituțiile prin lege — le transformă din interior.