Pilda sticlei de parfum și a oțetului – Despre ce emitem în jur
Un ucenic s-a plâns bătrânului său duhovnic că se lasă influențat prea repede de atmosfera din jur: „Părinte, dacă merg într-un loc unde oamenii sunt nervoși, mă mândresc și eu; dacă aud bârfe, încep și eu să vorbesc urât. Cum să fac să rămân neschimbat?”. Bătrânul a mers în cămară și a adus două sticle identice din sticlă mată, închise ermetic cu dopuri din ceară.
„Tată, pune aceste două sticle în noroiul din curte și lasă-le acolo trei zile”, i-a spus bătrânul. Ucenicul a făcut întocmai. După trei zile, le-a scos pline de praf și noroi urât mirositor. Bătrânul i-a cerut să deschidă prima sticlă: de îndată ce dopul a fost scos, un parfum fin de trandafiri a inundat chilia. A deschis-o pe a doua: un miros înțepător de oțet stricat a umplut aerul. Bătrânul i-a șoptit: „Ai văzut? Ambele au stat în același noroi. Dar prima a scos parfum pentru că asta avea înăuntru, iar a doua a scos oțet pentru că asta purta în adânc”.
De multe ori ne scuzăm reacțiile urâte, înjurăturile sau mânia spunând: „Păi dacă lumea din jur e rea, m-a provocat!”. Nu te minți singur, tată! Mediul exterior doar scoate la suprafață ceea ce ai tu deja înmagazinat în inimă. Dacă ești plin de rugăciune, smerenie și dragoste, poți sta în cel mai mare noroi al lumii, căci tot parfum duhovnicesc vei emite. Dacă ești plin de oțetul mândriei, la prima scuturare te vei revărsa în răutate. Curăță interiorul sticlei tale astăzi!
Doamne, umple inima mea cu parfumul sfânt al păcii Tale, ca să nu mă las biruit de răutatea acestei lumi!
Conținut generat cu asistență AI.
Comentarii
0Se încarcă...