Pilda diamantului din fântână – Despre valoarea tăcerii la vreme de încercare
Un rege mândru și-a scăpat inelul cu cel mai de preț diamant într-o fântână veche din curtea palatului, care era plină de noroi, mizerie și apă stătută. Supărat, a promis o pungă plină de galbeni celui care va scoate bijuteria. Mulți tineri au coborât, au scotocit prin noroi cu picioarele, dar din cauza agitației lor, apa se tulbura și mai tare, iar diamantul devenea imposibil de găsit.
La un moment dat, un bătrân înțelept a cerut să fie coborât. Nu a început să scormonească violent, ci s-a așezat pe o piatră în apă și a stat acolo în tăcere deplină timp de o oră, fără să facă nicio mișcare. Apa s-a liniștit complet, mizeria s-a depus la fund, iar razele soarelui au făcut ca diamantul să strălucească în adâncul curat. Bătrânul l-a ridicat cu ușurință.
Vezi, om drag? Diamantul este pacea sufletului tău, iar fântâna tulbure este viața ta asaltată de probleme. Când vine un necaz peste tine (o boală, o nedreptate), reacția ta firească este panica, revolta și strigătele, dar prin asta nu faci decât să tulburi și mai tare „apa” minții tale. Fă ca bătrânul înțelept: oprește-te! Taci, roagă-te în liniște, smerește-te în fața voii lui Dumnezeu și așteaptă ca furtuna să treacă. În liniștea credinței, soluția va străluci de la sine.
Doamne, dă-mi darul tăcerii și al liniștii sufletești atunci când vin valurile grele peste viața mea!
Conținut generat cu asistență AI.
Comentarii
0Se încarcă...