Pilda calului bătrân și a gardului – Despre cum ne pierdem libertatea prin păcate mici
Un gospodar avea un cal tânăr și puternic, care iubea libertatea și sărea cu ușurință peste orice gard din curte pentru a alerga pe câmpii. Omul, vrând să-l disciplineze, nu a construit un gard uriaș, ci a pus în fiecare zi, în mod subtil, câte o singură șipcă subțire de lemn la poarta curții. Calul vedea acea șipcă mică și nu o băga în seamă, pășind peste ea râzând.
După luni de zile în care omul a adăugat zi de zi câte o scândură mică, gardul a devenit atât de înalt și de solid încât calul a realizat într-o dimineață că este complet blocat în coteț, fără să mai poată sări sau scăpa. Libertatea lui fusese furată treptat, prin adăugarea unor lucruri mărunte pe care el le ignorase.
Exact așa lucrează și vrăjmașul cu sufletul nostru prin păcatele mici. Nu ne îndeamnă de la început să facem crime sau lucruri groaznice, ci ne șoptește: „Ascultă și tu bârfa asta mică, nu-i nimic. Mintă și tu un pic la magazin, că nu moare nimeni. Lasă rugăciunea doar în seara asta, că ești obosit”. Ignorăm aceste „șipci mici” crezând că suntem liberi. Dar în timp, din ele se construiește un gard uriaș de obiceiuri rele care ne închide sufletul în robia păcatului. Păzește-te de greșelile mici!
Doamne, pune pază conștiinței mele și mă ajută să văd capcanele cele mici ale vrăjmașului, înainte de a-mi pierde libertatea!
Conținut generat cu asistență AI.
Comentarii
0Se încarcă...