Pilda bucății de ceară și a lutului uscat – Cum ne comportăm în fața încercărilor
Un olar bătrân a pus pe o masă din lemn o bucată mare de ceară curată de albine și o bucată de lut uscat, crăpat și tare ca piatra. Deasupra lor, prin fereastra deschisă a atelierului, razele soarelui de vară au început să cadă cu o căldură puternică și arzătoare, încălzind ambele materiale în mod egal timp de câteva ore.
Ucenicul a privit după un timp și a rămas uimit: sub influența aceleiași călduri solare, bucata de ceară s-a înmuiat complet, devenind moale, fluidă și gata de modelat în forme minunate. În schimb, bucata de lut uscat s-a întărit și mai tare, a crăpat în bucăți și s-a transformat într-un praf deșert. Bătrânul i-a șoptit: „Acesta este sufletul omului în fața încercărilor”.
Căldura soarelui reprezintă harul lui Dumnezeu sau necazurile care vin peste noi (o boală, o strâmtorare). Inima de ceară se înmoaie prin smerenie: când trece printr-un necaz, își cere iertare, plânge la icoană și se lasă modelată de Hristos. Inima de lut se împietrește prin mândrie și revoltă: începe să cârtească, să critice biserica și să spună cu ciudă: „De ce tocmai mie?”. Nu soarele a greșit, ci compoziția materialului a fost diferită. Ce fel de inimă ai tu în această seară în fața lui Dumnezeu?
Conținut generat cu asistență AI.
Comentarii
0Se încarcă...